Ep.135 - Modestia, (pierdută) între teorie și practică

Dacă aș spune că cineva este cu „inteligență emoțională modestă”, nu sună a compliment. Dacă spun că cineva este lipsit de modestie, iarăși nu sună bine.

Dacă spun, așa, simplu, despre cineva: e o persoană modestă, parcă tot nu sună a calitate.

În niciun caz nu sună a laudă expresii de genul „e de o inteligență modestă” sau „are un nivel de trai modest”.

Și dacă acest cuvânt sună mai mult a „sărac” în orice construcție, mai mult decât a orice altceva, atunci de ce a devenit un deziderat moral al societății noastre? :)

M-am jucat puțin cu limba română, sper că te-am stârnit într-o direcție sau alta. :)

Cred că ești pregătit să asculți discuția despre modestie. :)